Eu ție-ți spun acum fecioară,
Când cerul îl apun în astă seară,
De intru să te-adorm încă o dată,
Închide-mă în visul tău de fată.

Și dacă dimineața-n geam ne bate,
Ascunde-mă sub pernă înc-o noapte,
La căpătâiul tău să-mi fac altarul
Mare să-mi fii în șoapte și eu valul.

Și dacă-n noapte luna o să mă strige,
Că cerul fără-a mea lumină rece, frige,
Din dragoste, tu fă perdele mute,
Pe la fereastra oarbă să n-asculte.

Și dacă soarele cu-a lui lumină-avară
Te va-ntreba, când vei ieși pe-afară,
De ai văzut cumva în noaptea neagră,
Luceafărul,tu minte-l și-o să creadă.

Din raza-mi fac în tine rădăcini adânci,
Eternitatea să mi-o iei dar să nu plângi,
Eu, veșnicia pentru clipa ta o dau
Și muritor de vrei să-ți fiu, eu vreau.