vezi bine că plec: pe o stradă luminoasă, unde primarii nu poartă pantofi ascuțiți, unde nu te claxonează niciodată miliardarii grăbiți; cu trotuare din mărgăritar construite de firme de neofiți – cu materiale aduse de mașini albe din munții uimiți! pe strada aceasta trec, îndeobște golași, de fulgii de îndoială jumuliți, de marii viermi ai cosmosului călătoriți/ frumoșii extratereștri – rotunzi, zglobii, zăpăciți,...
aici, la nr. 111, voi aștepta să veniți în casa peste care nu ninge niciodată și nu are calorifere fierbinți. să nu vă temeți, chiar la intrare, un alchimist transformă plumbul în aur, ca să îmbrace - în foițe galbene, ca de ciocolată - suflete naive și cuminți,