beau un ceai, dar nu merg mai departe
stai să-ți povestesc despre ultima rătăcire și cum am descifrat limbajul rechinilor de uscat
să-ți spun cu cine am băut coniac azi noapte în cel mai vechi pub din Dublin
și cum majoritatea minorităților vorbeau englezește
cu aere de măreți scriitori

hm, dar ce-mi pasă mie?
am zis să-mi trăiesc viața cu adevărat
să-mi văd de iubirea mea și de bătrâna fântână în care toți aruncă orbește mulți cenți
ca să poată petrece o zi întreagă cu zâmbetul pe buze
cu fler de buni samariteni

hm, dar ce-ți pasă ție?
acum e rândul tău să descinzi din nacela morții
nu uita, mereu îți spuneam:
- hei, boys, smile! smile all day!
și tu beai mai mult coniac și mai puțină cafea
și tu fumai ascultând Chris Rea - Road to Hell
până când se făcea zi și iar noapte și iar zi

hm, dar ce-mi pasă că norul tău e mai sus
că ploile mele sunt mai reci
ce-mi pasă de cuțitele ruginite ale unora din culise
merg mai departe
așa cum sunt și nu-mi ești
așa cum vreau și nu vrei
pentru că țin la iubirea asta de viață nebună și mută
mai mult decât poate duce Sisif în tot mitul lui
hai să bem ceaiul acela, dar nu merg mai departe