Iubirea e în noi și-n duhul cel sfânt,
E-n firul de iarbă, în cer, pe pământ,
Iubirea se naște cu ochii uscați
Și tot ea, de lacrimi ne ține legați.

Ne naștem cu geamătul mamei pe față,
Să-l uiți nu-i de-ajuns o singură viață,
Și când, răgușit, în riduri se-aude,
Tu șterge-i tăcerea și pleoapele ude.

Și atunci, prinde-n mână inima toată,
Cu ea să cioplești în piatră sărată,
Să-i faci cu iubire, o mândră icoană,
Punând-o în suflet, s-o simți ca o rană.

Căci ea se va duce, uitucule fiu,
Și nu în pământ,sau în abisul pustiu,
Ea viață va prinde atunci în icoană,
Acolo-i eterna iubire de mamă.