Femeie cu ochii trași peste noapte,
te faci că slujești la brațul meu vise sub forma amputării.
Rușinezi copacul pe care ți-ai răzămat fruntea și sânii îndrăgostiți
în timp ce iubești.

Cu tine mor de viu și trăiesc de mort.

Mă duci din întuneric în întuneric să adun căldura
din oase,
le predau ascultare și mă rog.
Ești un timp al pământului care se rotește în oameni
și plânge neputință.
Ai pus viață peste vrajă și acum toate păpușile îmi vorbesc
despre singurătate.

Femeie,
sunt muncit și tras în carnea ta ca un inel care doare pe orice deget.