am căzut dintr-o amintire a mamei
despre tata
într-o apă rece în care moașe bătrâne taie lacrimile crude
de la buric
și astfel sunt șchiop de un frate de o soră cu sângele transparent
din genunchiul acestei idei desenez un pat din carton
dorm pe niște stele aruncate la gunoi
ridic ziua încă desculță să-și numere animalele care se pierd
într-un tramvai numit dorință
și mă încalț cu fiecare urmă pierdută prin gaura de la suflet
lăsând ușile deschise până la inima mea
care scrijelește pe-o bucată de buză
miluiți-mă
cu mine pierdut printre voi