poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-09 | | Atâtea flori și-atâta liniște Într-o grădină fără nimic; Sunt prea multe suflete Oameni ce cândva au amuțit. Nici unul nu vorbește Și nimeni nu mai râde; E numai o grădină Locuită de-un părinte. Ai vrea să-i mai vorbești Și să îți mai zâmbească. Tu poți să spui orice, Dar nu-i poți lua acasă. Ai vrea să mai rămâi, Ai vrea să-i iei cu tine Și în prezența nimănui Mai plângi puțin în tine. Pietre albe, pietre negre, Flori în sute de culori, Cruci ce poartă a lor nume Cer ce plânge al lor dor. Și suflă cu putere vântul În ochii tăi înlăcrimați Și-o salcie sărută creștetul Celor mai demult plecați. Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama să apară. Spui deja că pleci deși te doare Și promiți că ai să revii, Îți tremură vocea și picioarele Și să li te-alături ți-ai dori. Așa tăcut e locul lor! Și-n suflet vei avea tăcere! Doar roagă-te cu dor, Pierderea e cruntă dar- durerea va trece. 8 decembrie 2013 Beatrice Lohmüller
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate