poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-12-03 | |
veșnicia mi-e pururi alături ca o îmbrățișare aspră a vieții
când înving și când mă poticnesc în fiecare lucru trăitor iar din văzduh nici o urmă, nici un strigăt, nici o taină nu vin spre mine să-mi sperie crezul meu apofatic celui ce mă-nchin e departe iar rugile plictisite m-au părăsit și-au plecat în exil pline de sânge și de țărână luând împreună cu ele liniștea, iubirea și setea și foamea cu toate gândurile ce-au tremurat în fața primejdiei de-a nu muri niciodată frica, uneori dorul de-al veșniciei neastâmpăr mă fac să nu mă pot abține să plâng, însă e și mai greu să plângi fără să știi de ce pentru că atunci chipul tristeții va fi chipul din oglindă și icoana la care mă închin și spre care dacă se vor uita copiii or să întrebe uimiți de ce plânsul meu și râsul lor par uneori atât de nepământești și jocul lor cuminte, ca o coridă cu amândouă mâinile la tâmple mă-nsingur și înjur în gând delirul amânării apoi sugrum în taină noaptea lăsând-o asfixiată ca un hoit sub pieptul meu iar întunericul se risipește în văzduh ca o mireasmă a veșniciei târând în urmă ca o trenă, ieșit din minți și plin de răni chipu-mi, purtând pe brațe chipul tău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate