poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5581 .



jasmin noir
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [grupex_2007srl ]

2013-11-23  |     | 



nu moartea mă sperie,
ci dragostea ta
tatuată direct pe frunte,
direct pe irișii care se dilată,
care nu pot ascunde ceea ce numai tu simți,
acolo, în spatele pereților tăi,
în spatele singurătății tale atât de exacte, atât de pregnante,
dincolo de tranșee,
dincolo de toate celelalte războaie care te-au măcinat, te-au hăituit
și-n care nu crezi

uite, suflete, îți cântă fluierul picioarelor, îți plânge direct din rotule,
peste oasele tale va veni un alt fel de sfârșit,
o brumă peste care melancolia va picura atât de încet
ca și când ai muri

aici e o tăcere ascunsă sub var,
sub unghii, sub pie-le!
fiecare adiere e amintirea parfumului tău,
e o dimineață cu gingiile umede
și, da, iubito, astfel îți urlu, a-c-u-m îmi e dor de tine
de parcă dumnezeu s-a făcut nevăzut,
de parcă urmează să nască o altă închipuire,
de parcă plânge în hohote și
nicicând nu s-a simțit atât de părăsit
și de mic

acolo te port, sub pleoape,
ca pe toate iubirile care te-au răvășit,
ca pe toate minunile în care nu crezi, în care tot te-ai ascuns,
ca pe resturile zilei, aruncate pe asfalt
și care sunt doar reflexii ale ceva în care nu te mai regăsești

nu moartea mă sperie,
ci doar ce anume te face înalt și până unde
poți ajunge, la al câtelea cer,
astfel, iubito, eu mor,
ca o frunză care nu știe dacă urmează să cadă în nori
sau spre pământ

așa se dilată irișii,
precum stelele, când picură,
doar ei îți pot spune ce se ascunde în suflet,
cât să mai suporte
și până unde,
în spatele pereților, reflexia mea te așteaptă sub var,
aici e o toamnă care-ar putea să îți spună
că nu e bine să plângi....

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!