Hai să ne tragem stelele
până sub bărbie,
cățărați pe fruntea orașului
vom găsi mai ușor orice drum
care duce undeva.

Palmele mele se deprind
să mângâie linia orizontului,
în vreme ce tu ai să înveți
frunzele să se certe
ca de la sinucigaș la sinucigaș,
ne palmăm amărăciunile:
una crudicică pentru tine
două copticele pentru mine.

Vezi acolo, turnul cel mai înalt?
în jos mai la dreapta este acasă,
mă voi sui pe acoperiș
în fiecare noapte de iarnă
ca să-ți trimit semnale de neprăbușire