Mi-aduc aminte grâul dintr-un lan,
Într-o demult nemaitrăită vară,
Când dintr-un vis făcusem cal troian
Să-mi pot aduce-oștirile de-afară

Și să te cuceresc cu maci cu tot
Cum cucerește vântu-n lung câmpia,
Mă prefăceam când diavol, când preot,
Icoanei tale să slujesc, Maria.

Pe urmă lanu-n două s-a deschis
Când ți-am citit poeme din-ntr-o carte,
Omar Kayam, ori alt poet proscris,
A-mpărtășit cu noi păduri de șoapte...

Acum nici grâu, nici maci pe-acolo nu-s,
Poemele rostite sunt bătrâne,
Doar vântu-mi strigă numele de sus:
Ai grijă că-i târziu și noaptea vine.