după
va trebui să îl lăsăm să ne ucidă

și asta nu-i partea cea mai grea
ci aceea în care din regret sau poate
din prea multă singurătate sau lipsa iubirii sau,
cine știe, poate din toate
va încerca
să ne ridice

atunci
să îl lași să încurce-ntre fire
să fim amintire
cum toate sunt
deja

tu știi ce spun
pe partea cealaltă încerci să mă atingi
dansăm de nebuni peste goluri
și când ochii noștri se aprind
zâmbim
sub atingerea sa

și niciunde
ceruri deschise
iubirile noastre
se vor ridica la nivelul cuvintelor
tăindu-și punțile

și vom trăi
prin aceleași ieșiri din consoane
între statui sculptate de soare

cu frânghii legate de o noapte imensă
în derivă
continuu
spre diguri