poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-10 | |
un deal ducea-n spinare un car spre amurg
cărbunii cerului se dezvelesc în straturi subțirii . toată zbaterea-i doar să bucurăm oglinzile, să dăm orgoliilor să înfulece din măduve istovite, din frunțile dezhidratate – când viața ajunge la orgasm te leapădă ca pe o târfă care n-a-ndrăznit să ceară plata înainte . alarmele orașului golit urlă răgușite iedere cresc înalt și se-ntind peste blocurile cândva supraelastice sirenele oceanelor ies hămesite la țărm și dansează lasciv nimănui marinarii toți, amutinați, s-au închis în sticle s.o.s, așteptând un alt mileniu . statuile molfăie cu gurile pline din asfalt, din fostele umbre se-mbată și umblă mătăhăindu-se, bordurile plutesc devenite nori ploilor iminente marmura din cimitirele elegante curge, lapte printre colțurile gurii marelui zadar turlele bisericilor devin transparente de spaimă: Dumnezeu chiar există . șapte miliarde de respirații împing cerul și mai sus, făcându-l invizibil, dejecțiile ung planeta ca un fard prea gros – oglinda primordială transpiră și crapă din acel acolo, dincolo, un cărbune - inițial răzvrătit - cade blazat . și dimineață nu mai este, nici amiază, ci doar amurg, amurg perpetuu dealul este din ce în ce mai diluat, sentințele potcoavelor roase, se prăvale înapoi, jos îl așteaptă răzbunătoare oarba fântânilor, zâna tăinuită de oameni, ea începe și-i cosește lent, lent, ultima intenție de iarbă . toată zbaterea noastră e să gâdilăm oglinzi fără memorie, să râdă și râsul acesta să-l dansăm ca și cum ar fi muzică pentru rotundul iluziei de supraviețuire ni s-a permis să ne inventăm măști colective – societate, patrii, uniuni . . . tu ai sfârșit de citit aici, nu ești de prin părțile astea, dă pagina, până când viața ajunge la orgasm și te leapădă ca pe o târfă care n-a-ndrăznit să ceară plata înainte
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate