poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-09-28 | |
a bătut țărușii,
câte unul pentru fiecare punct cardinal, ptiu! și-a scuipat în palme, făcuse o treabă bună, frunzele cântau într-o limbă ciudată, murea vara puțin câte puțin, din glezne și scorburi îmi era bine și somn, puteam dormi în orice poziție, precum duzii, de-a lungul căii ferate, atârnând sub streșini, ca o limbă de clopot aci, fiule, e locul tău de odihnă, mare minunea lui dumnezeu! din priviri m-a măsurat, urma să încap la fix, cum se spune, puțin trebuia să-mi trag umerii și să îmi țin respirația când mori, nu trebuie să te audă nimeni he! pământul e cel care ne încape pe toți apoi a tăcut a tăcut așa ca și când ar mai fi vrut să vorbească dintr-un rest de țigară, fumul desenează degete și ochi venea seara și aducea cu ea cealaltă ceață pe care o poți vedea doar atunci când nu mai ai zile dumnezeu a tăcut și el, deși n-ar fi vrut
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate