Era
înfăptuirea mîinii
care știe
sau a mîinii
care învață
...era tras-scriere
sau meta-act devenind
cuvinte
...poate chiar
acele cuvinte prin care tu
(cu toate neîmplinirile)
vei deveni întreg
între umbră și oglindire



pe cînd sufletul
în deosebirea lor
(a umbrei de oglindire)
va presimți acea Asemănare
care face din tine
reflectarea ei
în timp


în acest timp
în care Asemănarea
nu-l reflectă decît pe cel
ce o poate reflecta