Un clipocit de gălăgie
Stă-nfipt pe-un cablu de curent
În frac cu pana-n furculiță;
Roșu-grena pe sub bărbie
Cu glas nestăpânit, strident
Și pieptul alb ca o igliță.

E-n cercetare de lăcaș
Sub streașină, de-un loc să-ncuibă,
Tot schimbând tonuri muzicale
C-o altă, alt stilat părtaș,
Se-oprind după ce-n zbor se-mbuibă,
Tot se chemând alert, agale.

În echilibru imperfect,
Cu ciocul ascuțit ca acul
Își tot înțeapă puf, penaj,
Sub aripioare, în dos, pe piept
Și cântă iar, umflând ca sacul
Gușa, ce-i tremură-n tapaj.

Nici număr nu mai știu; de-s zeci,
Sute parlamentări să decidă;
Să-nceapă un proiect în grabă,
De casă, un căuș de veci,
Unde-ar dori, ca-ntr-o firidă,
Să-și pună ouă... Ce se-ntreabă?...

... Că pleacă iar și aștept smerit,
Sper să revină, să-i fiu rudă,
Să stau s-aștept, să văd cum pliscuri
Cu galben caș cască cerșit
Să li se-aducă o gâză crudă
Sau apă-n cioc, cu atâtea riscuri...

Să-i văd pe pui, cu puf ce pierd,
Cum zbor învață și se-adună
În toamnă, în stol pe fir în stradă,
Să plece aiurea... Să-i dezmierd
Cu ochii doar... Sub clar de lună
Să am cuib gol lângă zăpadă!

Ce frământare neîncetată
E iar și iar, an după an
Fără relaș; iubită, mamă,
Când gigolo, frugal de tată...
Și așa-s și eu, un cetățean
Trăind la fel, aceeași dramă...
29.04.2012