alături de ploaie regăsesc tăcerea
o așez în dreptul inimii
crezând că nimic nu ne poate despărți
nici chiar umbrela cerului
din picuri cu seve incolore
ce-mi sărută obrazul plâns de riduri
într-o privire albastră
ca ochii tăi
mamă a fiicelor mele
cât de mult ți-am greșit…

departe de-mi vor pleca pașii
îți voi trimite flori de nu mă uita
cu fiecare cuvânt din poezie
eu nu pot să mă iert
nici de mă voi spăla cu rouă
gândurile nu mă vor lăsa să dorm
în verde iarbă
plec
în liniștea culorilor din mersul meu
anevoios
mă opresc în stația cu anunțuri publicitare
vând
cumpăr
închiriez
un loc de parcare.