Departe de gările pustii
Doar greierii trăiesc.
Știam că tu nu ai să vii
De aceea, rătăcesc.

Am apă pentru fiecare
Și oxigen pus la butoi
Căci zilele sunt triste tare,
Se risipesc în praf și ploi.

O lacrimă cu gust de zâmbet
Se scurge către câmp,
Căci amintiri la care cuget
Mă fac să văd pământ.

Un univers eu ți-am promis
Și tu o galaxie,
Dar îmi răpești visele-n vis
Cu flori de păpădie...

Am prea mult timp să număr stele
Când tu nu ești aproape.
Ești poate una dintre ele
Sau poate ești o noapte!

Cu visul meu, nu te juca!
Obstacolele vreau,
Să le zărești în urma ta
Când lângă tine stau!