sunt două vise care se-ntretaie
așa cum numai viața împletește-n moarte
mi-e dor de galbenul închis în noi
ce se usucă (pulbere golindu-și forma) și dispare

mai lasă-mă să spun odată nu
prefă-te că mă crezi, asediază-mă și pregătește-mi moartea
sfărâmă așteptarea și soarbe-mi răsuflarea
redă-mă liber mie
și apoi
poți să pleci
…
mi-ar fi plăcut să spun povestea
războiului ce nu mai are combatanți
rătăcitoare umbră-n lume
o tolbă fără de săgeți