orașe
ofilite la capătul cel mai nelocuit al omului de sufragerie
zile bolnave mintal în sufletul nostru nou-nouț
se hlizeau ca niște sfârșituri odioase
între pereții crescuți greșit ai primăriei
orbite din punctul de vedere al trăitorului de rând
în care timpul
nu și-a inventat încă scuzele
dar ne-am fost străzi condamnate în palma cea mai sătulă
numărători inverse în ploi deschise la culoare
unde blocurile se ascundeau printre degete
de teama nelocuitului

și cine dracu mai știe
poate într-o zi
fără niciun marți la sfârșit
îmi voi construi din coasta ta de evă conștiincioasă
răspunsul
la întrebare