Când dragostea începe să se scurgă,
Nu mai e unica ce-a fost cândva, etanșă;
Reproșuri îi iau loc în avalanșă
Și căi din una-s două să parcurgă.

Din orice zâmbet, rictus e, sarcasm
Și caldul ochilor e sticla mată, rece.
Răspuns e veșnic ”nu” la tot ce se petrece
Și libidou-i silă, din orgasm.

Nu mai sunt fluturașii-n faldul de stomac,
Nici tresărirea de întâlniri, surpriză...
Dorința de câștig de suflet e-o remiză,
Iar inima doar un ceasornic cu tic-tac.

”Iubit-o”, ”dragule”, au devenit tabu,
Cuvintele de-amor tot mai jenante,
Până și gesturi tandre-s ezitante...
Pronume personal nu mai e ”ce faci, tu?”.

Nu mai răspunzi la simplul ”ce mai faci?”
Din telefonul glasului fidel
De multe ori pe zi, tânjit apel...
Nu mai întrebi de-mi place cum te-mbraci.

Nu mai fumăm, să-mprumutăm țigară
Dorind-o udă în dulce sau cu ruj...
Nu stăm de mână-n drum până la Cluj,
Doar gând pierdut pe șinele-nspre gară...

Nefericiți stăteam de mână și-n mașină;
Acum plecăm pe rute separate,
Ferice-n evadări de ”job” târziu în noapte
Și-mbujorări de-o voce, ieri străină.

Și florile au dispărut, nu se mai poartă
Ca gelul parfumat de ras, uitat;
C-oricum la modă-i durul, mai bărbat!...
Anacronic e mers la braț, la toartă...

Iatacul de-altădată de extaz
Cu-nfrigurarea nopții-n așteptare
Nu mai e locul de culcat... e doar culcare
Și-arar de-un scurt sărut pe crema de obraz.

Este ca un plictis într-o cutumă
Și straniu strigăte de-ador se aud
De-un flirt nebănuit de lângă, ”feeling” crud,
Șoptit de-un vechi cuplet se veștejind în brumă...

... Și tresărirea se renaște-n fibre,
Pe aripi pâlpâind bătăile în piept
În nopți visând cu ochi deschiși; deștept
Și mintea iar plutește-n coardele de libre!...
29.02.2012