cum aș aștepta un potop între cuvintele altora
destrămându-mă cum destrami funigei aștept ploaia asta
o cer o adulmec cum sălbăticiunile adulmecă frica și prada
și noaptea în oasele mele crește o junglă
sălbatic își face loc dinspre brațe spre umeri spre coaste rapace
liane și arbori prâdător și prădat eul meu nu sunt eu
ci doar o insulă de care navigatorii bătrâni au uitat

apoi uneori sunt foarte bătrână și tremur
nestăpânit dureros în oasele mele
o junglă și dor doar de ploaia pe care o vreau cum aș vrea un potop
peste mine să spele toate cuvintele aruncate fără o denumire anume
cum pietrele colțuroase aruncate în râuri de care navigatorii cei vechi au uitat