nici eu nu m-am născut cuminte
am crescut într-o curte cu zid înalt
cu un câine mic roșu care răspundea la tot felul de nume
au fost nopți în care nu am dormit de grija lui
prin spatele grădinii curgea un fir de apă
treceau pe-acolo oameni
îl chemau aproape îl lăsau să le lingă
dosul mâinii apoi bang îl loveau cu piciorul
el schelălăia mirat alerga repede
traversa curtea și se oprea lângă mine
iar am pățit-o bă pe bune
ăsta care m-a lovit acum puteam să jur că nu are inimă
să dea într-un câine pfuui nu mai
gata îi mușc mă auzi dacă vine vreunu să se plângă
să știi că e adevărat m-am apucat să mușc oameni
da mă îi ziceam da stai cuminte aici
merg să îți aduc ceva bun de mâncare
el mârâia încet cu părul de pe ceafă ridicat
se răstea la câte-o găină la pisoi
cred câ în mintea lui tocmai se transforma în monstru
îi dădeam o juma’de biscuite și adormea la umbră
prin spatele grădinii treceau oameni până târziu