mama e mișto la oraș ai mult loc să te pierzi
străzile astea înguste mă atrag mereu privesc des înapoi
ți se pare
așa am eu vocea seara când mă pregătesc să nu dorm
să nu văd soluții
sunt bine am vizitatori mulți cu antene negre
în curând o să locuiască ei în garsoniera noastră
mama e frumos aici
strângem tare la piept banii de chirie ca pe-un animăluț
spălăm vase uneori apa miroase a urină și fier ruginit
trăim și noi cum putem într-un oraș care nu ne vrea
care nu ne oferă șanse dar noi sperăm și ne agățăm de picioarele lui
imense
și la un moment dat te saturi
strigi în stânga în dreapta că ești singur
nimeni nu vede mai departe de propria dimineață

mama e mișto la oraș
îmi caut motive să mă ridic din pat și să deschid fereastra
cineva acolo jos strigă nu înțeleg ce
și nici dacă e strigăt de beție de frică
sau ambele
sunt bine încerc să cresc
vine cineva în fiecare noapte și mă micșorează
îmi leagă șireturile îmi strică mâncarea
suflu urcând scările spre numarul 3 ușile liftului sunt capcana
bătrânii blocului se închină înainte să intre
eu am uitat cum se face

m-am gândit să scriu scrisoarea asta deși n-o s-o citești
asta așa ca să spun că mi-e dor camuflat
îmi păstrez încă eticheta de robot cu pretenții.