Redă-mi, din magia de-o clipă, non-sensul,
Și spune-mi, te rog, hai,
Încă o dată,
Că-i încă acolo iubirea și versul,
Și gândul impudic,
Și noaptea uitată.

Adună, din șoapte, parfumul de-o viață
Și-l suflă deasupra angoaselor mele;
Redă-le speranță,
Te-aștept. Cu plăcere,
Primesc iar în suflet culoare și miere
Fac loc de iluzii,
Te țes printre ele,
Și-ți caut iar luna
Prin praful de stele.

Răspuns tulburat de frisoane...
Þi-e vântul potrivnic,
De-adii în bataia de briză sărată?
Căci marea, din fire, învolburată
Se-alină sub valul cuvintelor tale
Mocnește-nspumată, cu tainele sale,
Iar țărmul de aur, mormânt de mistere,
Se-ascunde, cu sarea-i, sub voal de tăcere.