e neastâmpărat
dumnezeul meu —
da, e mic
și neastâmpărat.

îmi recită poeziile,
mă obosește
de câte ori le repetă.

desenează
cu creioanele mele colorate
copaci —
doar copaci
cu rădăcini mari
și cu aripi.

deschide ferestrele,
închide ferestrele,

umblă la robinete
să asculte
strigătul apei.

stinge lumina,
aprinde lumina,

câteodată
scoate animalul din mine
și se joacă cu el
de-a război și pace —

îl ucide.
îl învie.
îl plânge.

azi l-am trimis în ceruri
să pot sta liniștit puțin:
fără poezii,
fără copaci
și fără războaie.

am tăcut,
m-am dezgolit,
m-am privit —

trupul meu
era o pată imensă
de sânge,

sufletul meu
era o pată imensă
de sânge.

m-am privit,
m-am privit,

până am început
să mă izbesc de pământ,
picur după picur,

strigându-i
cu toată puterea mea
numele…

2013-Cairo