alerg spre Mântuire înaripat de gând
mi-e mersul în vecie asemenea c-un șarpe
târâș îmi duc lin soarta un gând în spate-având
și simt din întuneric mirosul cel de harpe.
o lume-ntreagă geme: nu s-a-Nălțat Hristos
spre Ceruri, să aducă-n tărâmuri Mântuirea
din Dumnezeu fiind cel de-al Treimii os.
dar se va face lege curând și Înălțarea
și Mântuirea noastră în Testament vom scrie
cum scribul cel de taină lin patima-și descrie
punând, apoi, să meargă, în talpa-i încălțarea.

eu rumeg ca o vită idei preconcepute
'cercând să șterg din suflet acele începute.

dar tot mai merg cu valul căci drag îmi e Hristos
și din a mele gânduri, spre El mi le-am întors.