stau în fund pe-o culme dacă fără iarbă fără lună
că Pământul uite-l pleacă plec și eu uitare bună
nici sub coaste nu-mi mai bate nici măcar de-o remușcare
n-am dureri adio coate nu contează când îmi moare

orice dor de enșpe grade dacă Ea nu mă iubește
pot să pier un cumsecade filosof cu tata pește
da’ taman când da să-mi placă să dispar din lumea vie
uite că din piatră seacă iese unul c-o scufie

și-o toiagă cu steluță – hopa-sus îmi zice oare
ai băut ori mătăluță nu știi statul în picioare
lasă scris ia-ți una nouă dă-ți de farmec cu ghiocu’
numa’ scoală de pe ouă și eliberează-mi locu’

știi și tu încheie magu’ da’ ți-e greu să recunoști
că-s femei mai mare dragu’ care-s moarte după proști