|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ Fotograful de suflete
■ Despre maeÈ™tri, maiÈ™tri È™i calfe (text revizuit)
■ (Momentul acela cand…)
■ ​prolegomene la un plan de acÈ›iune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
■ Băiatul meu
■ masă pentru două persoane È™i un gol venit de nicăieri
■ ​un poet îmbrăcat în negru È™i mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare
■ Copacul din hazardul acestei inimi
■ ptiu
■ Cum e muÈ™tarul pe mic
■ Măria Sa Nesomnul
■ Crepuscul
■ să nu mori niciodată când sunt prezidenÈ›iale
■ Capcană
■ mamă moartă
■ Unul dintre avataruri
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
La timpul trecut poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de veronica popa [vera popa ]
2013-05-06
| |
Cândva toate lucrurile
se puteau număra...
prin ele însele,
prin mine însămi.
Am numărat cel puțin până la patru:
o furtună mare,
care mi-a smuls acoperișul viselor,
două morți cu priviri înverzite
și o singură dată a fi.
M-am născut, m-am murit,
m-am mestecat și m-am azvârlit în mine.
Numerele s-au uitat,
nici măcar nu s-au retras în minus.
Nimeni și nimic nu se mai numără,
nenumărat de-a valma
somnul putred a venit tiptil,
mi s-a așezat la picioare
și-mi linge din palmă
linia vieții.
|
|
|
|