poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-03 | |
Bunicul meu
era cel pentru care săptămâna avea șase zile lucrătoare pentru simplul motiv că weekend-ul nu se inventase încă. El nu știa să spună: nu pot, nu am timp, nu știu, viața desfășurându-i-se sub alte auspicii, cum ar fi: încerc, învăț, fac tot posibilul. Și, da, bunicul meu nu era obosit niciodată, nu se plângea de nimic, nu știa ce-i supărarea, nu-și simțea viața ce pe o povară ci, ca pe un dar de la Dumnezeu, primind și bune, și rele, cu seninătate și credință. Avea zilnic câte un deadline pe care-l respecta cu sfințenie, deși habar n-avea de marketing și nu aștepta niciun feedback, fiind capabil să comunice perfect în trei limbi, așa, de nivelul 5, sau C2, pentru toate: ascultare, citire, conversație, discurs oral și scriere. Nu, nu și-a făcut niciodată vreun curriculum vitae european scriindu-și rar, frumos, corect, ordonat și... necomputerizat, banala autobiografie. Singurul lui target fiind fericirea familiei și nu îmbogățirea imediată, nu s-a lăsat coordonat de stres ci de liniște, speranță și dragoste. Bunicul meu era... Să-i fie pomenirea veșnică!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate