Privesc pe geam și ce zăresc?
Totul e pustiu;
Copaci goi, fără de frunze
Ca ei aș vrea să fiu!

Degeaba am eu haine fine
Cănd fericire-a dispărut;
O duc și rău, o duc și bine,
Când vine primăvara, e un început.

Însă cănd iubirea, din viața mea dispare,
Mă pierd în întuneric și-n necunoscut.
Mă simt ca și natura, când iarna piere, moare,
Îmi doresc acum, să nu mă fi născut!

Copacul e uscat, dar vine primăvara!
Iubirea mea de-o viață, am pierdut-o eu;
Și nu am să-mi revin nici dacă trece toamna,
Căci singur voi rămâne și trist voi fi mereu.