am visat că înotam într-un fluviu de pescăruși
se spune că e semn bun în aripile lor zburlite
vedeam cum se agață starea omului îndurerat
de propria lui alergare fără de țintă și neputință
unde alergi tu acela din trecutul meu
unde te voi regăsi pe tine cel de totdeauna
la festinul cărui alfabet vulgar al neantului
te vei așeza la masă și cine-ți va spune că nu știi
să te bucuri de cea mai bună dintre lumile posibile
premiant la patafizică
schimbă-ți percepția despre lume și viață
cât de ager poți să fii de energic
să-ți condamni incapacitatea de a sta de-a pururi la pândă
urmărind traseul cotidian al infinitului gravat
pe trupul moale al pescărușului întins leneș pe spate
zgâriind aerul cu ghearele ca și cum nu ai avea habar
cum poți să refaci ordinea distrusă de o explozie alchimică
mergând pe o stradă din babilon ești de nerecunoscut
cu vocea plină trăgând din pipele lor marinărești
asprite de valuri arheologi cu priviri mucalite
vin să descifreze basoreliefuri șuieră vânătoarea regală
trăiești pe malurile fluviului cu pescăruși
mari găști ale nimicului se pierd în van
de pe fața de piatră de râu a întemeietorului
se pornesc în cruciș și-n curmeziș toate străzile
lumina oțelită a pescărușului îți arată că drumurile abia încep
o, neasemuitelor parce fluviul acela firul netors de aur subțire
care se abate de la linia vieții din palmă
ocolind sensul giratoriu al clipelor rare
eu am trăit mai mult din idei
decât din drumul spre orașul de aur
orașul de lut și de țărână