cerul se topește în mine
ca un fulg
mă descompun în trup de îndrăgostit
liniștea îmbracă imagini
văd casa în care
am copilărit
o mângâi din priviri
și aștept
mama trebuia să iasă în prag
să mă cheme la masă apoi
să-și răsfire degetele
prin păru-mi cârlionțat
dar...
tristețea îmi torturează privirea
mă uit la buruienile ce-au
invadat pridvorul și la
ochiul de apă înecat în fântână
lampa s-a înnegrit
sub grindă
un păianjen obosit
își devorează prada

nimic nu seamănă cu ce a fost

ca un condamnat îmi descifrez vina
apoi îmi împreunez palmele pentru iertare