că să încep acest poem ar trebui să trag perdeaua de ceață

să plonjez în buretele acela care atârnă de balconul meu

Mă asurzește

Mă orbește

Mă sufocă

Asa că mă întorc la jocul meu de Snooker

prefăcându-mă că plouă

Ianuarie e o lună de primăvară

și râma ceții niciodată nu a alunecat pe geamurile mele

Ploaia de primăvară va ridica în aer arome de asfalt umed

un semn că aici în turnul meu totul e iluzie