poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-02 | |
Înainte de a citi poemul vreau să-ți spun că tot timpul cât nu am fost împreună
Ți-am ascultat melodiile, m-am îmbrăcat în cămașa ta, fumam cu degetele ca tine Te imitam în lipsă, încercarea de a completa absența m-a făcut din nou copil Un copil care repara zi de zi jucăria stricată, lega, lipea, fâșii de amintiri În iubire e o lipsă acută de oxigen și cu cât înaintez cu atât mă sufoc, nici măcar Nu-mi dau seama că nu-mi aparțin, corpul meu e la tine, în iubire merg mereu Desculță și cu toate astea nu am simțit nimic doar să scriu rândurile de mai jos: Când ne vom întâlni vreau să-ți desenez pe piept un labirint Să mă așez peste tine/ în tine și să ne pierdem împreună Să ne pierdem simțurile, gândurile, să fim ca doi delfini eșuați Din motive necunoscute, unul în corpul altuia Singură, bucată cu bucată mă strâng de pe jos, nicio pierdere nu e finală Tot timpul mai pierzi ceva, o mână, o iubire, lipsa ta e un gaz toxic O pungă de plastic peste un cadavru tumefiat găsit pe un câmp înghețat Iubirea mă aruncă din mine, mă scoate afară din casă, merg bezmetică pe străzi Și doresc să-mi bag cât mai adânc sufletul în tine, să nu mă vadă nimeni Așa ciungă, îți citesc poemele, beau vinul tău. Unde ești? Ce se va întâmpla? Cine va muri primul? Vei sta cu urechea lipită De mormântul meu să-mi asculți inima până vei prinde și tu rădăcini
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate