culori întortocheate
fără noimă –
inima mea,
un șirag de mărgele millefiori
prea rigid.

în miez de noapte
tâșnesc după nuanțe
mă topesc în sarea iernii
când toate luminile au amuțit
și luna se ridică din suflul meu
pe omătul alb ca o madonă
trăiesc din gustul iernii
și toate piesele de rubik
se îmbină tăcut
în mâinile tale.