Ascunsă bine ești de ochii mei
printre atomi și raze de lumină.
Să uiți de lume este tot ce vrei,
pe nimeni nu aștepți să vină.

Și fugi din calea gîndurilor mele
spre galaxii și-ndepărtate stele.
Te-ngropi cu amintiri și vise moarte
în cimitirul dintr-o pagină de carte.

N-ai vrut să crezi în demoni și în zei,
n-ai vrut să fii nici sclavă, nici stăpînă.
Din dragoste și ură ai tot născut idei
și n-așteptai pe nimeni să se-nchină.

Planetele ca niște pietre grele
Se-aruncă-n calea ta, îți trec sub piele.
Și o cometă te tot cheamă de departe,
Iar timpul este tot ce ne desparte.