poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-23 | |
Noaptea seamănă cu un ascensor în care s-a stins poetul.
Jury Schevchuk Mă-ncui pe dinăuntru, deschid geamul și-ascult liniștea de afară. Ca pe o rugăciune a unui nimeni. E o tăcere atât de adâncă în jur, că aud în pieptul meu cum singurătatea erupe, dureros, ca un dinte de minte. Aștept. Aștept să mi se-ntâmple ceva în cartierul acesta plin de spitale, biserici și cimitire în care nu se întâmplă niciodată nimic. Aștept să treacă timpul mai repede, dar, pe un asemenea frig, orele cad în palmele mele asemeni păsărilor împușcate la picioarele unui vânător și eu stau și ascult mai departe singurătatea crescând în pieptul meu cu fiecare bătaie de inimă, în timp ce contemplu cum din întuneric se-nalță un vârf de aisberg către stelele negre, umbrele nimănui. E o tăcere atât de adâncă, încât faptul că are să se întâmple ceva, nu mai miră pe nimeni. Mă-ncui. http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=4Q6r0FmZSv4 23.01.2013; 12:09
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate