da’ știu că s-a dus
nu am apucat
să ne cunoaștem toate năravurile
a fost prea din scurt
îi plăcea să picteze lumea o întorcea
pe toate fețele nu găsea nimic rău
scotea frumusețe din orice
oricine îi plăcea așa cu defecte cu nepriceperi
găsea el chip cromatic într-atâta întuneric
părea un om fericit până să afle
ce diavol pornise cultivarea acelor ierburi care
se înmulțeau nedorit

l-au dus cu forța
îi era teamă de aceea spunea răspicat că
nimeni nu-l dă gata pe el
frământa o țigară între buze
până dădea de amar dar n-o scuipa
gesticula așa îi venea un fel de curaj ca în
filmele în care cascadoriile erau făcute de
profesioniști

luni de zile a crescut diavolul flori
în camera lui de suflet
de unde putere să-l dea afară
se uita la el și zâmbea ca un om trist –
dacă ați mai văzut așa ceva
cu mâinile în șolduri

s-au alăturat femeia copiii vecinii prietenii
dușmanii vracii toți au venit ca la schismă
diavolul nu s-a urnit din acel soi verde
în trupul omului ca într-o lume blestemată
și-a continuat lucrarea mai dihai

atât am reușit să mai țin minte despre
biografia lui
se născuse în 56 avea 56 și pe 11
într-o joie anghelică s-a dus
să lepede diavolul nu s-a mai întors
florile-n ulcică n-au mai prins
culoare

(19 ian. 2013)