Îți par un străin rezemat de zidul de sticlă a zilelor tale.
Mă vezi un trecător prea lent prin prezent
și mereu neatent întâmplărilor care îți sapă riduri adânci...
- protagonistă e viața, doar dorința ta își croiește destin, și-atunci
sunt și rămân același străin.

Fiecare privim altceva, cu fruntea împingând orizonturi,
facem din noi două fronturi opuse și presupunem iubirea împietate
dând numai egoului ...întâietate.

Ușile inimii sunt abia întredeschise, vor certitudini și oaspeți de seamă
dar nu cheamă trecătorul să intre o clipă –
așteptarea devine astfel risipă și zidul se macină prelins în zadar.

Eu sunt străinul doar fiindcă... astfel îți par,
ca o umbră care-ți amenință și totodată păzește
breșele timpului acoperind ca o pulbere fină
sămânța de dor și sămânța de vină încălțită în taine rămase
inutil de grele, inutil de frumoase

- lasă normele, lasă lumea, lasă până și cerul
să ardă în tine ca un vulcan răsturnat și total
fierul din inimă nu-l topi și bate aprig cuțit, lance sau scut

primește-mă, primește-mă fiindcă sunt străinul crescut
din aceeași pastă sumară și duh venit în dar
niciodată-n zadar, nicodată definitiv

destul de nătâng, emotiv și creat într-adins
să te iubească firesc-nefiresc de atins de viață mustind până la ultimul strop
perspectivă zilelor tale întâmplatelor fapte, rotund mugur de clipă,
ce-l reazem de zidul de sticlă și-n care-l îngrop la final
ofrandă Creatorului și sunet împlinit în cântec universal

lasă calcule și prognoze ridicole, lasă doar visul
să țese o lume nouă, aceeași, dar învăluită-n lumină curată
secundarul ține în vârfui securea și-arată ceasul al unsprezecelea trecut
lasă străinul acesta, lasă-l, să-ți facă inimii tale în căușul palmelor așternut...
nu-l înstrăina de sine neprimindu-i iubirea, iar primind-o...

naște-l Adam într-un rai ne-nceput, moare-l sublim odată cu mărul
fiindcă iubind amândoi ați cunoscut ...Adevărul