Cartea Poemelor

*** 35 ***

Papucul doamnei





O picătură de rouă se oprește-n treacăt,

Printre rochia-i de diamant,

Căptușită cu rubine…

Se alintă, parcă… atunci când o atinge-o mână,

Scurgându-se între degetele ce o înconjoară, ca un lacăt,

De parcă-i citește destinul, acel chiromant

Doar cu o privire…











Corola ei deosebită,

Își atrage, rând pe rând, observatorii

Și nimic nu-i poate rezista, gingașei orhidee…

Până și fluturele cel mai rar, își găsește o ispită,

În zborul său eliptic, ce-l împinge, suspinând, în brațele culorii

În care se avântă, ca un bezmetic,

Să-și moaie antena-n gesturi pătimașe

Doar - doar pentru o clipă, să atingă Papucul Doamnei…

Sub soarele călduț, al primăverii,

O pasăre colibri i s-așază pe-o petală,

De-o privește îndelung, ca pe o muză

La care tot poetul s-ar atașa atunci când o zărește

Iar rimele ar dansa în vârful penelului micuț, de-a latul foii,

Chiar dacă vremea s-ar schimba mai des decât o lume ireală…










©Th3Mirr0r