uite cum ni se îneacă în sughițuri caravela
la o mare de ce dacă mulți cu sfoara trasă de la
Venus steaua mititică pân’ la Marte fără luciu
previzibil ce-o să zică largul spațiului de ciu-ciu

când ne curg din spate-n spate la trezitul de pe punte
glandele pe jumătate din ce-au fost să ne înfrunte
ca o groază supernouă prăvălită peste lume
în cuibaru-n loc de ouă doar cu opere postume

iar sub scoarța nopții-n care ne-am încolăcit fierbinte
viața însăși parcă moare palpitând ca ultim dinte
rătăcit în colțul gurii și lovit la nervul moale
de urgiile din furii care-au dat să ne răscoale

de pe plai cu mămăligă pân’ la țara clar-obscură
unde chelu’ prim câștigă premiu’-ntâi la coafură