Cartea Poemelor

*** 15 ***

Pe-aceste plaiuri…

[partea 1]



Aici, pe-aceste plaiuri

Ne s-au născut poeții

Iar cu a lor graiuri vii

Ne vom bucura cu toții;

Fost-a viața lor,

Expusă în condeie

Că pline, le-au mai fost inimile!

Și-au fost atât de pline,

Încât mereu, precum o ploaie

Adusă de un nor,

S-a revărsat peste popor,

Parfumul lor...

Ah, voi, poeților!

Trecut-a vremea

Dar operele voastre au rămas,

Scânteind, ca altădată,

Ca razele, în pragul zorilor!

Și-al vostru glas,

Încă răsună,

Ca o rugă,

De-și cheamă dintr-o dată,

Eternitatea…











Pe-aceste plaiuri,

Scriitorii, și-au spus de-ndată ofu’

Când scris-au acele rânduri,

Să le citească,

Peste vreme îndelungată,

Tot norodu’…

Că venea sărmanu’, de la câmp

Și acas’, să-și cate tihnă

Că în curând, o noua zi de clacă,

Avea în lațuri, să îl prindă

De nu era palmă de pământ, necultivată!

Apoi, acei scriitori,

Și-au spus ascunse-n rânduri,

Bucuria...

Că priveau mereu, la nori,

Surâzători,

Cătând printre ei,

Armonia…

Ah, voi! Cei ce-ați scris

De să le bucurați inimile altora!

Se bucură copiii, când vă citesc poveștile!

De-ați vârât educația, în acel joc copilăresc, al lor

Iar ei, nasc vise, cultivându-și mințile...

Le aleargă pe câmpiile descrise de voi, ochii lor…

Acolo, ei au să-și caute,

Peste vremuri,

Ca și voi,

Doar pacea...






©Th3Mirr0r