poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-18 | |
La Amsterdam, tot întrebai o zână,
lipită de un zid cam stacojiu, unde-i haremul meu, îns-o cadână mă luă de braț, mă duse în pustiu. De-aici, am să deschid o acoladă, căci muza mea intrat-a în sevraj, îmi tot vorbește despre avangardă, în timp ce îmi scot rabla din garaj. Apoi, se-ntinde moale pe banchetă; e albă ca făina, și nu știu dacă să scriu în cinstea-i o plachetă, ori să rămân, mai bine, în pustiu. Ce nostalgie! Parcă de lingoare ar suferi un hamster rozaliu, dansând tango pe gheață, fript de soare, îmbăloșat, acrit și ceampaliu. S-a dezlipit de zid și zâna bună; închei și acolada: totu-i ceas, căci versul dă din coadă și tot sună pentru iubirea care mi-a rămas. Pe stradă, alcooliști cu fumigene în avangardă și-au găsit popas; apare-apoi un nene în izmene, o damă-și plimbă javra de pripas. Iar zidu-mi pare-acum că e albastru, ca Voronețu-nseninat de-un gând, îl cântă-ncet un june poetastru, dar glasul său se stinge în curând. Și totu-a fost un vis, cât ține-o rundă de hârjoneli în patul ei turcoaz, ori poate doar cât o nanosecundă pe intervalul simplu, fără haz.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate