poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-17 | |
Mă trag de pe o altă sferetă...
Știu că acest cuvânt poate crea confuzie -n mințile dumneavoastră "terestre", voi explica deci... Sfereta este un trup celest în formă de bilă, (sau biluță pentru cei mici), deosebită de planeta do(a)mniilor voastre prin faptul că nu este plană, din punctul de vedere al neexistenței la marginile ei fior(d)oase, a acelei prăpăstii perfect circulare, de unde fiecare aMărât cade, din neatenție sau împins de Mărâții (adică opusul lui aMărâții...) dumneavoastră... Pe sfereta noastră, și nici dincolo de ea, nu există z(m)ei, nici semi-, nici dumne-... N-avem regi, președinți, miniștri, nici prim-, nici vice-, nici vice-prim-, noi având doar Cap(ete/i) numite Jede... Cap(etele/ii/)ul nostru este descendentul dintotdeauna al unuia Salinger, tradus și vândut pe planeta dumneavoastră, faimos pentru tentativele sale (terestre) nereușite de încetățenire a postului fecioresc de catcher, (pentru fecioare: catcheră, reminiscent la dumneavoastră -n carceră...) căruia i-ați furat și plantat însă doar secara, din care azi v-a rămas doar cornul, și laptele... Cap(etele/ii/)ul nostru Jede-și are postul de reședință la marginile fior(d)oase ale fiecărui lan unduind sferestru de secară, prinzând de-acolo fiecare adiere de reântoarcere acasă a sufletelor aMărâților căzuți dincolo de marginile lanurilor dumneavoastră marginale de secară, proprietate de stat... Noi nu avem stat... Stăm fiecare-nghiesuiți cu bucurie-n mijlocul lanului de secară, statul fiind deci dreptul tuturor, și nu numai al statului, ca-n dumneavoastră... Mâncarea noastră-i cáșă de secară cu lapte dulce de mamă, de miel, de ied, de vițel și matcă. Mâncăm și carne, carnea timpului prăsit din generație-n generație, întotdeauna numai atât cât să nu fie nici mai aproape nici mai departe de starea de oprire... A, și noi n-avem aMărâți; am avut, dar Mărâții noștri-au dat fiecărui aMărât boabele de secară de sub talpa treierândă a trecerii comune prin viață, și toți stropii de lapte dulce de mama fiecăruia. Țâțele se spală cu lacrimile rămase-n ochii comuni, ai vremurilor când aveam și noi aMărâții noștri... Cum v-am mai spus, mă trag de pe-o altă sferetă... Și nici până azi n-am reușit să mă rup...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate