camera ta e plină de gesturi
lucrurile se sting se aprind
avioane de hârtie se prăbușesc tocmai din pod
se infig în șosetele tale de lână
decolează apoi ca să intre-n parchet
doar obsesiile, mă gândeam, se pliază mai bine
pe hăuri de vise. visele și absența.

camera ta e plină de gesturi
iar viața mea e o buclă.
am plecat m-am întors
am murit când mi-ai spus
mi-am pus mâna la ochi mi-am astupat urechile cu
cu cele mai negre și ascuțite insecte
ca să te joci mai aproape de mine.
e ca și cum aș pleca.

camera ta e plină de gesturi
viața mea doar o buclă
dau ocol izolării să-i cunosc toate fețele
nu te speria, draga mea
singurătatea sparge ziduri și îneacă vapoare
dar nu se moare din asta. nu azi.

ar fi un cosmos de întrebări între noi.
spre exemplu de ce camera ta e plină de gesturi
de ce viața mea e o buclă sau când a fost ultima
noastră bătaie cu perne.

de aceea îți spun, dilara
am rămas cu mirarea absența obsesia
plus întunericul care sare din valuri să înghită corăbii

iar din asta se moare






http://www.youtube.com/watch?v=1O08DaX7Af4