Câine-i viața, mușcă mușcă
Și n-o poți închide-n cușcă
Nici s-o legi pe lanț afară
Să n-o vezi trăgând să moară

Iar te-ntorci oftând în munte
Spre-amintirile-ți cărunte
Munte negru, munte mut
L-ai pierdut și te-a pierdut
Nu de azi și nici de ieri
Ci de 60 și de veri
Ba de 60 și de toamne
Care vin să te condamne
La tristețe și la dor
Bată-le târziul lor!

Iar te-ntorci pe-o vale sură
Lâng-un nuc din bătătură
Lângă niște pruni bătrâni
Ce te-ngână și-i îngâni
De le spui despre ce-a fost
Ei dau foșnet fără rost
De le spui despre iubire
Ei foșnesc din amintire
Galbenele frunze-i dor
Bată-i tot târziul lor!

Iar te-ntorci spre-o casă mică
Ce și-a-nchis ochii de sticlă
Ochii-nchiși, ușa-ncuiată
Putredă cenușa-n vatră
Curtea-ntre urzici amare
Părăsire și uitare
Praguri singure și reci
N-ai îndemn să le mai treci

Câine-i viața, mușcă rău
Bat-o tot târziul său!