Urmărit de un ochi magic încerc să povestesc despre acea vrăjitorie numită literatură.
Cumpăr o revistă literară și sparg conspirația tăcerii fără să adopt o eleganță de împrumut.
Frunzăresc paginile revistei literare și îmi dau seama că mă aflu într-o situație dificilă, rămân dezamăgit de textele ei.
Mototolesc revista și fac din paginile ei mototolite cadavre de hârtie.
Ca și cum cuvintele din paginile revistei literare fac realitatea și poezia să dispară în loc să le scoată la lumină și să le facă să prindă contur în lume.
Reviste literare ca niște cadavre de hârtie care conțin cuvinte ce nu întotdeauna sunt de folos.
Cadavre din reviste literare care fac din handicapul cuvintelor și mai neclar lucrurile exprimate în textele lor.
Ieri am cumpărat de la chioșc o revistă literară.
Citeam din ea mergând pe stradă.
Un cerșetor mi-a tăiat calea și a întins spre mine brațul, din mânecă îi ieșea un ciot.
M-am scârbit, el s-a uitat la mine și la revistă așteptând ceva, apoi a tras un scuipat pe revistă.
















În stradă lumina verde, albastră și portocalie din reclame clipește toată noaptea în gol.
Perdeaua din camera mea este ruptă, apa nu curge, ușile nu se închid însă pe ecranul fluorescent crainicul comentează ultimele știri.
Pe jos stau aruncate ziare și reviste de tot felul, chiar și literare, cadavre de hârtie care dezvăluie ceea ce sunt de fapt, care nu se adresează nimănui, eliberându-și cu nepăsare propriile lor texte.
Gândurile mele de moment râd, fac spectacol care se traduce pe ecran, ecranul fiind ochii mei.
Prin atmosfera camerei umblă amenințător păsările lenei.
Mi-am tatuat cămașa albă și am pus-o pe umeraș și am atârnat-o în afara geamului, de pervaz.
De plictiseală mi-am făcut dintr-o revistă literară un coif și în loc să îl pun pe cap, mănânc din el semințe.