poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-30 | |
Ea spăla într-un lighean niște
Haine mici Și mâinile îî erau roșii la încheieturi Într-un fel de casă Care se prăbușea Sub greutatea Acoperișului de-asupra căruia norii cenușii Păreau folii mari de azbest. Urma o înmormântare și copiii trebuiau să fie Spălați, îmbrăcați în costume Negre, gulerele albe trebuiau să fie Apretate, Iar în casă la micul dejun Trebuiau să aibă pe masă Ceai de fructe, pâine cu unt și cu gem Și totul să fie de o curățenie exemplară. Pe drum, încă nu ningea Dar ploaia își ascuțise unghiile, Odată cu venirea zorilor - deși era încă noapte Și ea nu vedea bine acul mijlociu al ceasului Lăsat pe perete. Încă locuia cineva aici Și se uita pe geam să vadă dacă Mașinile negre au ajuns, trecând Prin gropile săpate adânc de roțile auto-basculantelor Care aduseseră Pietrele Pamântul și cărămizile Cu care se ridicaseră blocurile, Și apoi se turnase – asfaltul. Și de la balcon după ce se tăiase curentul Se uita la păsările negre ce dădeau târcoale Buncărelor pline de gunoaie, îngrămădite câte două – trei La marginea drumului, la ciorile de semănătură Pe care le văzuse în multe alte locuri Pe câmp Atunci când trecea cu mașina și ducea copiii la școală.. Acolo erau primiți toți copiii care stăteau departe și care Trebuiau să vină singuri pe jos. Și se ruga la un singur Dumnezeu Să se usuce rufele până mâine Se gândea la el la fel ca în timpul acelui film de groază În timpul căruia nu mai simțise, nici foame, nici frig, Doar teamă, Pentru că toate simțurile îî fuseseră sublimate De povestea aceea În care ei erau fantomele Și ceilalți vedeau lumina, stăteau la masă, mâncau ochiuri Și ceai și pâine, Și se jucau, se duceau la servici, își zâmbeau cu drag Unul altuia, Erau vii asemeni păsărilor de noapte Care se trezesc ziua doar pentru a observa Că a răsărit din nou soarele Și totul este în ordine Și se poate dormi, învelit în penele negre, ca într-o plapumă călduroasă Se poate dormi în liniște, încă o zi în timp ce zidurile zboară ușor ușor ca niște foi de hârtie.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate