eu și oglinda
atât
într-un spațiu restrâns
nevoia de a cunoaște
omul din față
nu ar exista fără să-l privesc
îi întind mâna face la fel
insist pe curburi și
încrețiri simte aceeași durere
reflectă sufletul meu
adăugare spațiului dintre
perete și viață o substanță
fără de care nu m-aș fi prelungit
într-o alta am privilegiul
să contemplu o viziune încărcată
negativ orice vapor se transformă în
lacrimi evidențele devin
inefabil orice gest translucid ca și când
aș locui simultan două spații mă
plimb din unul în altul
succedaneu de
înger